Frappe-toi le coeur

Cartea începe cu prezentarea tinerei Marie care, în 1971, avea 19 ani. Trăind pentru a fi adorată și invidiată de ceilalți, ea are vise mărețe în ceea ce o privește și nu găsește nici un sens unei existențe care are în centru ideea de căsătorie, copii, familie. 

"Il y avait une joie encore plus puissante : il s s'agissait de susciter la jalousie des autres"

 p.9

La șase săptămâni după prima întâlnire cu Olivier (cel mai frumos tânăr din sat, fiul unui farmacist), Marie descoperă că e însărcinată. Două săptămâni mai târziu a urmat, rapid, nunta. Acest moment e atât de diferit trăit de cei doi: Oliver e fericit că vor avea o familie, că au făcut o nuntă mică, la care au participat doar cei apropiați; Marie e resemnată, ar fi vrut o nuntă în care să vadă cât de admirată și invidiată e și, categoric, nu ar fi vrut să poarte rochia de mireasă a mamei ei. Cele șapte luni și jumătate care au urmat au fost toate la fel, cu o Marie mereu obosită, mereu adormită, supunându-și soțul la cele mai mici pofte.

Nașterea Dianei nu reușește să aducă echilibrul în viața familiei și nici nu contribuie la stabilizarea emoțională a Mariei. Asta, întrucât tânara mamă consideră că:

 "Ce n'est plus mon histoire maintenant. C'est la tienne". 

p. 18

Geloasă pe micuță, mereu obosită, abătută, în plină depresie post-partum, Olivier ii propune să învețe cum să țină contabilitatea farmaciei. Micuța Diane va fi preluată încet, încet  de bunicii din partea mamei care, conștienți de sentimentele de gelozie pe care fiica lor le nutrea față de aceasta, au înconjurat-o cu și mai multă iubire. Va rămâne cu ei până la 15 ani.

"Il n'y avait pas de limites au pouvoir qu'avait mamie de rendre le monde intéressant".

 p.28

Totul la Marie e legat de nevoia ei de a fi adulată, invidiată. Aș spune că ăsta e firul care îi conduce întreaga existență, atât înainte de a se căsători, cât și după ce a avut familia ei. La scurt timp după ce a început să învețe bine cum să țină contabilitatea farmaciei, a început să aplice unele dintre ideile ei legate de farmacie.


Pe parcurcul întregii cărți există doar un singur moment în care Marie exprimă iubire și tandrețe în ceea ce o privește pe Diane.  S-a întâmplat atunci când era însărcinată a doua oară când, după un coșmar în care Diane murea, a avut loc scena de mai jos.

Urmează câteva paragrafe dureroase legate de căutarea iubirii materne, de găsirea unor explicații pentru absența ei. Atunci când micuța Diane află că s-a născut fratele ei Nicolas și vede reacția mamei când are grijă de el și iubirea cu care îl încurajează, începe să realizeze că ceva nu e în regulă. Vedem starea interioară a Dianei, căutarea unei explicații pentru comportamentul mamei (ajunge până la a-și spune că mama o iubește, dar nu o arată pentru că e fată). La vârsta de 4 ani, aceasta nu numai că știe deja cum să facă față indiferenței mamei, dar descoperă și strategii ca să păstreze lângă ea oamenii care ii dăruiesc afecțiunea de care e privată de mamă.

Când Diane avea cinci ani, s-a născut Celia față de care Marie a arătat, încă din prima zi, o imensă iubire fuzională.

"Celia fut pour elle une forme de rédemption. Quand elle avait son enfant dans ses bras, elle cesait enfin de se voir de l'extérieur. Pour démentielle que fut sa tendresse maternelle, elle lui permit de ne plus envisager les choses uniquement sous l'angle de l'envie qu'elles pouvaient susciter."

 p. 57

"Frappe-toi le cœur"  e povestea unei familii în care nevoia patologică a mamei de a se simți admirată și invidiată a făcut-o sa-si trateze cu răceala prima fiică, să-și iubească normal fiul și să dezvolte o relație fuzionala cu fiica cea mică.

"Frappe-toi le cœur" e și despre slăbiciunea unui tată care nu a știut să își protejeze copiii, despre reziliența acestora și modul lor de a descifra lumea. In plus, e și despre proiecțiile pe care le facem în interacțiunile noastre, dar și despre oamenii-lecție pe care îi întâlnim și care au drept scop să ne ajute să facem pace cu rănile și traumele din copilărie.