Născut în SUA dintr-o familie de irlandezi, Frank McCourt a ajuns la Limerick la vârsta de patru ani. La vârsta de 19 ani a revenit la New York unde a rămas până la finele vieții. A scris trei cărți autobiografice.




 In prima carte, Angela's Ashes, autorul prezintă copilăria lui, analizând sărăcia lucie în care a crescut în Irlanda, și visul lui de a se vedea scăpat de acolo. Povara existenței alături de un tată alcoolic pe care nașterea copiilor nu l-a responsabilizat cu nimic, dar și foametea continuă l-au făcut să se gândească tot mai mult la cât de bine ar putea fi dacă ar reuși să ajungă în America. Cu toate că nici măcar la școală nu a avut parte de o experiență mai plăcută, a întâlnit acolo un profesor care l-a încurajat:


“You have to study and learn so that you can make up your own mind. Stock your mind, stock your mind. It is your house of treasure and no one in the world can interfere with it. If you won the Irish Sweepstakes and bought a house that needed furniture would you fill it with bits and pieces of rubbish? Your mind is your house and if you fill it with rubbish from the cinemas, it will rot in your head. You might be poor, your shoes might be broken, but your mind is a palace.”


Părăsiți de tată, a fost nevoit să abandoneze școala la vârsta de 13 ani și a avut diverse îndeletniciri ce i-au permis să își ajute mama și cei trei frați mai mici. Situația în care s-au aflat a fost atât de dificila încât uneori a fost nevoit să fure lapte și pâine pentru a putea supraviețui. 

Născută din dorința de a lăsa copilului și nepoților lui povestea istoriei familiei McCourt, cartea a fost publicată atunci când autorul avea 66 de ani. Neașteptatul succes avut la publicare, l-a motivat să scrie în continuare.




În 'Tis aflăm despre anii petrecuți în SUA, despre diferitele locuri de muncă (responsabil cu aducerea telegramelor, a scris scrisori pentru cei care nu știau ori nu mai puteau scrie, portar la hotel, soldat și agent de asigurări) pe care le-a avut la început pentru a se putea întreține și pentru a putea studia la Universitatea din New York, despre cum a evoluat familia lui acolo, dar și despre pierderea mamei. Greutățile începutului și perpetua lui oscilare între a-și permite să urmeze calea pe care o dorea și îndoielile legate de încrederea în propriul lui drum au fost marcate și de venirea mamei in America, de întemeierea propriei familii, de găsirea ritmului lui în noul loc. Aici, în America tuturor posibilităților, țara în care doar să nu vrei nu găsești ceva de lucru, îl vedem cum analizează totul prin prisma experienței anterioare:


“...you, the privileged, the chosen, the pampered, with nothing to do but go to school, hang out, do a little studying, go to college, get into a money-making racket, grow into your fat forties, still whining, still complaining, when there are millions around the world who'd offer fingers and toes to be in your seats, nicely clothed, well-fed, with the world by the balls.”




In Teacher Man, McCourt prezintă cei 30 de ani în care a predat engleza în licee și colegii americane. 

Înainte de nașterea fiicei lui, Maggie, a revenit în Irlanda și s-a înscris la un program doctoral pe care l-a abandonat după doi ani. Întors în SUA, își reia activitatea didactică și îl găsim la fel de creativ, empatic, neconvențional în abordarea lecțiilor. Frank McCourt a fost un profesor care a iubit așa de mult să predea încât a inventat propria definiție a EDUCAȚIEI:

“On the Left side of the blackboard, I print a capital F on the right side another capital F. I draw an arrow from left to right, from FEAR to FREEDOM.
I don’t think anyone achieves complete freedom, but what I am trying to do with you is drive fear into a corner”


Citind, mi-am spus: mi-ar fi plăcut să îl am drept profesor, dar mi-am dat seama că în drumul meu am întâlnit și astfel de oameni cărora le-a păsat de mine, nu doar de notele mele, ori de cunoștințele pe care le aveam la disciplina lor. Sunt recunoscătoare pentru fiecare astfel de om. Fiecare din cele trei cărți rămân pur și simplu cu tine, indiferent cât de mult timp a trecut de la lectura lor.

Comments

  1. O multime de citate frumoase in cartile lui Frank :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulțumesc! <3 Adevărul e că îmi place tare mult stilul lui și, de fiecare dată când am început una din cărțile lui, nu am putut să o las din mână. Spor la citit!

      Delete

Post a Comment

Popular Posts