Bucurii de ianuarie - Săptămâna 1

 

Irina de la Dulce Casă ne-a provocat să privim cu bucurie și recunoștință spre viața de zi cu zi din prima lună a noului an.  Provocarea ei constituie un bun prilej de a începe cultivarea unui obicei care e asociat cu creșterea stării de bine, a optimismului și a bucuriei de viață.

Prima săptămână din ianuarie a venit la Salonic cu multe ploi și furtuni! Orașul e închis deja de mai mult de două luni și, deși putem ieși la plimbare, vremea aceasta ne îmbie mai degrabă spre petrecut timpul la căldură, cu o carte bună. Furtunile astea de aici îmi amintesc de copilăria de acasă, dar acolo erau însoțite mereu de zăpadă, marea noastră bucurie. Atât de întunecat a fost aici cerul zilele acestea încât nici nu puteam zări muntele din apropierea orașului, ori drumul pe care au pornit ai mei spre casă, când i-am văzut ultima dată, în 2019.

                                      

Colțișorul meu confortabil a fost biroul, locul unde lucrez, citesc, ascult podcast-uri. Mai am trei săptămâni de lucrat la un curs online despre emoții și am folosit timpul liber pentru a urmări materiale, asculta înregistrări utile pentru a completa proiectele de acolo. Au apărut deja zambilele și fiecare cameră a fost așa de frumos parfumată. 

Am început anul cu cel de-al doilea volum de scrisori trimise de Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu fiicei ei, Monica. Plecată la Paris încă din septembrie 1947, Monica Lovinescu a solicitat azil politic atunci când comunismul se instala ca un hău în țara noastră. Rămasă la București, mama ei nu a putut pleca și, datorită activității anticomuniste a Monicăi, a fost urmărită de Securitate (scrisorile erau citite, traduse, fotocopiate, iar în casă i-au fost instalate microfoane), arestată la 23 mai 1958 și condamnată la 18 ani de închisoare (acuzațiile care i s-au adus au fost: comunicarea cu o trădătoare de țară, faptul că era considerată spioană). A murit în iunie 1960. Fiica ei a aflat abia după o lună că a murit. Trupul mamei, precum și scrisorile confiscate de comuniști nu au fost găsite până acum. 

Nu e ușor de parcurs. Fiecare pagină cuprinde strigătul de dor al mamei care și-a presimțit sfârșitul violent și faptul că nu își va revedea niciodată fiica. Cu toate că lumea din jurul ei devenea tot mai abrutizată, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu a continuat să trăiască demn, cu blândețe și grijă față de oameni, păsări, suflet. 

Tratația săptămânii a fost rezultatul unei colaborări cu mama Omului meu. Eu pregătisem de dimineață aluatul și, cum eram prinsă între întâlnirile online cu colegii de la birou, proiecte și emailuri, nu am apucat să o pregătesc pentru cuptor. Prin urmare, profitând de o zi un pic mai liberă, mama lui a luat-o și a pregătit-o mai departe. A ieșit o delicioasă pâine-soare, ca pentru a contracara lipsa soarelui de afară, umplută cu brânză feta și măsline. Am zis că vom încerca să facem și varianta dulce :).

Unul din proiectele creative din acest an e legat de prieteni și de acest blog. Am început să fac felicitări interactive pentru prietenii care își sărbătoresc ziua de naștere ori onomastica. Aici e ce am pregătit pentru cei care au sărbătorit de Sf. Ioan. 

Sunt multe binecuvântările pentru care sunt recunoscătoare, dar las aici, acum, patru din cele care îmi fac zi de zi viața mai frumoasă:

💙 familia mea, de acasă și de aici, e bine; suntem cu toții sănătoși și folosim zilnic tehnologia pentru a ne auzi, vedea, sărbători;

💕 D. crește minunat; ”vorbește” cu noi, ne caută, se luminează când ne vede; încă un pic și împlinește un an;

💗 Omul meu e o Minune; 

💚 Colegii mei, fiecare, dar și toți împreună, sunt mari Bucurii.