Cartea Hertei Müller reprezintă o radiografie a gândurilor celui nevoit să își părăsească țara pentru a-și putea păstra mintea. O urmăm pe Irene în călătoria ei spre libertate într-o țară în care și-au găsit locul mulți dintre compatrioții noștri atât înainte de 1989, cât și după.
Pe tot parcursul celor 190 de pagini, nu apare nici măcar o dată numele țării din care a plecat. Întâlnim "cealaltă țară", "dictatorul", "fețe din est", "zâmbet estic". Chiar și despre ea însăși în țara ei de origine vorbește tot despre "cealaltă Irene".
Astăzi, când suntem atât de liberi să putem călători unde vrem, să ne stabilim unde dorim în Europa, în lume, e greu de crezut că a existat un timp când, dacă doreai sa faci asta, ar fi trebuit să fii dispus să traversezi Dunărea ori Marea înotând.
"Ce știa el, cu privirile ațintite asupra ei, de mașinile care opreau încet la marginea trotuarului, de ecoul de pe podurile din oraș, de atingerea frunzelor din parc. Sau de câinii vagabonzi cărora le clămpăneau oasele de foame și care, de slabi ce erau, păreau că merg pe catalige (...)" p. 30
Destinul lui Irene (34 de ani), pașii urmați de ea pentru a primi cetățenie germană, e și destinul zecilor de mii de români care au părăsit țara pentru a se stabili în Vest:
👥 Interacțiunea cu Serviciul Federal de Informații
🚪Camera din căminul unde erau repartizați cei repatriați și cei care solicitau azil
🏡 Repartizarea primei ei locuințe
💜 Primirea cetățeniei
Potrivit datelor oficiale, jumătate dintre românii plecați în timpul comunismului s-au stabilit în Germania. O parte din ei proveneau din familii de sași, o parte erau români. Migrația etnică era permisă de către comuniști.
”Călătorie într-un picior” reprezintă primul roman scris de Herta Müller după ce a ajuns in Germania.
Comments
Post a Comment