Să vezi cum funcționa Securitatea lui Ceaușescu și cum își "justifica" existența, acțiunile de urmărire, cum racola informatorii și cum îi organiza pentru a putea găsi orice fapt, gest ori idee care te-ar putea incrimina, e un exercițiu pentru care ai nevoie de tărie și stăpânire de sine. De asta dă dovadă și Gabriel Liiceanu în cartea lui "Dragul meu turnător".
Studiind Arhiva CNSAS, autorul a putut afla identitatea celor care au dat note informative Securității și a putut vedea întreg arsenalul de resurse mobilizat de cei care s-au ocupat de cazul lui (note informative de la apropiați care intrau chiar și zi de zi in casa lui, instalarea microfoanelor in casă, urmărirea lui pe parcursul mai multor săptămâni).
Este prima lucrare despre viața în timpul comunismului din România în care cel care a fost filat de Securitate are posibilitatea de a-l "confrunta" pe cel care a contribuit la "alimentarea" dosarului pe care aceasta îl avea asupra unui om perceput ca fiind ostil regimului comunist. Nu a aflat Liiceanu foarte multe despre ce anume l-a determinat pe acel individ să ia calea trădării, dar mă întreb dacă nu cumva, tocmai prin posibilitatea înfruntării și a scrisorilor apărute mai apoi în această volum, autorul a putut face pace cu aceasta etapă murdară din existența lui și, prin extrapolare, a țării noastre, a întregii umanități.
"Mie mi se pare că nimeni dintre cei care s-au întâlnit cu imaginea lor pusă pe masa de disecţie a Securităţii n-ar trebui să tacă. Fiecare bucăţică din această experienţă satanică, oricât de măruntă ar fi ea, ar trebui adusă în conştiinţa celorlalţi, împreună cu cei care, pierzându-şi calitatea de «seamăn», au făcut-o cu putinţă.“ (Gabriel LIICEANU)
Las aici și un citat despre Imre Toth, cel care i-a fost profesor la Universitatea din București (a rămas în Germania după ce ii expirase viza, a facilitat accesul mai multor tineri cercetători români la burse in străinătate, a predat, publicat, locuit și în Italia, dar și la Paris) și i-a spus lui Liiceanu cea mai importantă lecție despre mecanismul de funcționare a comunismului: nevoia de a te atrage și de a te mânji astfel încât să devii complice.
"Fusese viața cuiva care, neputându-se înșuruba niciunde, fusese obligat să se simtă acasă peste tot, să se simtă "Internațional" și "supranațional", circulând pe singura hartă a lumii în care granițele sunt abolite și în care poți să-ti alegi singur locul unde vrei să stai. Fără spaimă de teroarea prejudecăților, de mecanismul periodic activat al prostiei, de "teroarea istoriei". Locul acesta ou-topic fără identitate clară, "fără de loc", locul unui om care, în pofida tuturor îngrădirilor cu care intrase pe lume, se simțise tot timpul liber, era cel al spiritului și al gândirii pe cont propriu".
Surse fotografii: Editura Humanitas
Titlul: Dragul meu turnător
Detalii: Gabriel Liiceanu, Editura Humanitas, 2013, 45.28 RON (424p)
ISBN: 978-973-50-4186-1
Comments
Post a Comment